Famèlie mare, renumerație mică după buget – sînt cuvintele pe care polițaiul Pristanda le adresează prefectului Tipătescu în prima scenă din O scrisoare pierdută de Caragiale. Se aplică în ironie celor servili care se plîng că au nevoi multe și cîștig puțin; sau celor ce-și creează pretexte și scuze pe seama familiei numeroase. Dar pot fi adresate, mai ales sub formă interogativă, chiar și unuia fără familie, care în mod suspect cheltuiește mult peste veniturile sale avuabile: „Famèlie mare, renumerație mică – și atunci de unde?” înțelegîndu-se prin „famèlie” grupul de prieteni cu care respectivul se înhăitează și petrece. LIT.